Realism
Aș vrea să îi spun zâmbetului meu că nu mă supără corespondența lui cu sufletul. I-am găsit scrisorile sub gropițe-e vina mea că nu știe să le ascundă?-și le-am citit, indiscretă și grăbită. Le-am împăturit cu grijă, ca nu cumva să rup vreo bucată și să adăpostesc rămășițele sub scuza lașă a imperfecțiunii.
Buzelor le-am cerut să fie ele însele și parcă au progresat un pic. Au început să zică "Da", "Nu", și lucruri mai îndrăznețe, cum ar fi liniștea. Le-am certat când căutau refugiul într-o teoremă și le-am promis că, dacă vor fi cuminți așa cum s-au temut mereu să fie, vor rămâne neatinse de pesimism și de înșelare.
Ochilor le-am pretins să-și dilate pupilele mai des și să nu se rușineze când o fac. Izbăvirea nu se află în fuga de trupesc, ci în recunoașterea nevoii de frumusețe, drag și detaliu. Le-am întărit și dreptul de a-și ridica sprâncenele și de a deveni strălucitori numai când sunt sinceri.
Am vrut doar să îmi învelesc restul corpului în acea haină grea, numită vulnerabilitate, și să nu-mi mai cer scuze pentru asta.
Am ales această fotografie, cu James Franco, pentru că el zâmbește sincer, fără teama că masculinitatea lui va avea de suferit dacă se mai intersectează cu emoția.
Inspirația muzicală: The Chemical Brothers-"Block rockin' beats" (se pare că îi datorăm Marii Britanii mulțumiri pentru că ne-a dăruit cei mai buni muzicieni ai sferei electronice: Depeche Mode, The Prodigy, Fatboy Slim, Chase & Status.)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Voci rabdatoare