Parfum


Purtam parfumul zilei în care sufletu-mi râdea;
Eu l-am rugat să fie cuminte, 
Dar el nu mi-a ascultat asprele cuvinte.

Mi-a întins răbdarea ce urca Olimpul,
A rupt secunda în care se oprise timpul,
M-a condus spre lumină cu înfrigurare, 
Lăsându-mi rațiunea fără de suflare.

A alunecat pe lângă lobul urechii
Și s-a oprit curios deasupra claviculei stângi,
Ca să-mi îmbrace inima într-o vrajă,
Pe Zburător să-l cheme și să-l facă strajă
Somnului meu cu pleoapele deschise, 
Întins pe patul alb al demodatelor vise.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?