Lebăda neagră




Balerina în negru se rotea, 
Pe acorduri imaginare, 
Cu o finețe regală.

Sufletu-i fremăta de exaltare, 
În singurătatea multiplicată 
Din camera cu oglinzi.

Când își culcă părul fraged
Pe încheieturile-mpreunate,
Simți cum viața i se aruncă la picioare;

Iar când își părăsi scena anticipată,
Purtând demnitate și foc în privire,
Nu se mai temea de vreo întunecare
Ce-ar putea să-i frângă misterul din fire.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?