Îngerii mor


Cerul plouă cu îngeri, 
Martori a mii de înfrângeri,
Jurnale vii și  pure
De speranțe imature.

Se lovesc de ziduri dure, 
Se prăbușesc pe aripile rupte, 
Pentru că au încetat să mai lupte.

Mor pentru că au crezut în oameni, 
Pentru că și-au transformat inimile în altare.
Mor pentru că nu i-a îmbrățișat nimeni
Și pentru că lumea a uitat de existența lor.

Oh, suflete transparente!
V-ați jertfit fără regrete,
V-ați lăsat uciși de faptele noastre
Spre a atinge culmile dăruirii albastre.

Comentarii

  1. Nuuu, ingerii nu mor, ei vegheaza sufletele pure!

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate că moartea le e străină, dar deznădejea li se mai cuibărește între aripi câteodată.

    RăspundețiȘtergere
  3. “For if I wimp my wing on thine. Affliction shall advance the flight in me.”
    ― George Herbert
    Iubesc ingerii :) si iti iubesc si poezia...
    <3

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?